Prezumția de paternitate pe cale administrativă și nu judiciară ar putea decongestiona instanțele

2021-08-21 11:57:22

 

JURIDICE - In Law We Trust

Robert Williams

Robert Williams

 

Astăzi, prezentăm cazul unei românce care și-a dorit viața după divorț, un vis spulberat chiar de către refuzul repetat al Ministerului Justiției și al Legislativului de a modifica și simplifica procedurile de recunoaștere a paternității.

Pe cale judecatorească, legea nu încurajează rezolvarea problemelor, ci restrânge dreptul celuilalt, astfel că, în cazul femeii, copilul/copiii  născut/născuți după divort sunt considerați rezultați din timpul căsătoriei… și poartă numele fostului soț. În acest material agenția britanică de știri News247WorldPress a documentat poate unul dintre cazurile întâmplate și trecute cu vederea de către autorități și instituții, care ar trebui să aducă modificări ale legii așa cum în alte țări (UK) anual sunt aduse modificări ori se introduc prevederi clare în toate domeniile, care sunt generatoare de posibile probleme.

Tăgada de paternitate, prezumția de paternitate și alte situații în care tatăl biologic își recunoaște și declară copilul nu pot fi operate decât pe cale judecătorească și nu administrativ, de către Starea Civilă, ceea ce încalcă drepturile copilului, chiar ale ambilor părinți și duce la o aglomerare a instanțelor, la cheltuieli pe care nu și le permit, având în vedere costurile uriașe pentru testele de paternitate.

 

Aventura acestei românce începe la o instanță din România, fiind căsătorită cu un cetățean extracomunitar, fără copii, fără partaj și averi de împărțit, la prima vedere o procedură simplă, având în vedere că soțul a declarat la notariat acordul de divorț.

După ani de zile, după amânări și termene până cand instanța s-a convins, în ciuda tuturor diligențelor reciproce, că se dorește un divorț fără obligații și în care amândoi își reclamă libertatea de a avea o altă familie unde rezonează… românca naște în străinătate, la o lună dupa pronunțarea divorțului.

Aventura începe de aici. Lockdown în țara respectivă, cerințele statului respectiv de a fi depuse documentele copilului (certificat de naștere, pașaport) fac ca certificatul emis in străinătate, în care tatăl biologic este trecut prin recunoaștere (declarație în fața ofițerului de stare civilă), să nu fie recunoscut de Codul civil românesc.

Pentru acești părinți (și numai) care sunt în astfel de situatii, se nasc întrebări:

De ce trebuie ca un copil să poarte numele fostului dacă există o sentință de divorț și este asumat de către tatăl biologic? De ce trebuie sa fie legați de cineva cu care nu mai au nimic în comun? De ce trebuie să cheltuie resurse și ani de procese în loc ca acești bani să fie investiți în viața de cuplu și interesul superior al copilului rezultat? De ce nu se respectă legea locului, de ce nu se permite transcrierea, așa cum a fost înregistrat în străinătate?

La aceste întrebări se adugă și situații precum: lockdown, pandemie, unele țări nu permit deplasările, unii părinți sunt plecați sau stabiliți în altă țară decât cea de origine sau de depunere a documentelor. De ce nu se recunosc declarațiile date la consulat, având în vedere faptul că, prin lege, consulul îndeplinește funcție notarială și de stare civilă? De ce trebuie să fie în persoană ambii părinți și cum, dacă cele arătate mai sus ar simplifica, în loc să îngreuneze situția?

La aceste obstacole se mai adaugă și practica neunitară, fie că vorbim de procedurile de depunere a documentelor, fie că vorbim de soluționare pe cale judecatorească, toate au ca rezultat o veșnicie de timp și alergătură.

Aceste rânduri nu sunt doar pentru românca citată, ci pentru toate cazurile, știute și neștiute, care fac să crească sentimentul antiinstituțional și de neîncredere în instituțiile și autoritățile  din România.

Puțini știu de faptul că toate propunerile și eforturile de simplificare adresate Ministerului Justiției de către conducerea Direcției Naționale de Evidență a Populației sunt ignorate în totalitate.

Partenerul reușitei, după luni de zile de eforturi în rezolvarea unui astfel de caz, este chiar echipa managerială a Direcției Naționale de Evidență a Persoanelor, domnul chestor de politie Cătălin-Aurel Giulescu, omul care, din spatele milioanelor de documente, a dat dovadă de un profesionalism neprețuit.

Mulțumim Consulatului României de la Londra (UK), Consulatului României de la Viena (Austria), doamnei Gabriela-Mihaela Folfa, ministru-plenipotențiar, pentru sprijinul acordat.

Robert Williams

 

Leave a Comment